Marea problemă a industriei: de ce toate smartphone-urile sunt la fel
O industrie apărută peste noapte din imaginația unui singur om nu reușește nici zece ani mai târziu să depășească momentul. Aproape toate smartphone-urile arată la fel, îndeplinesc aceleași funcții, rulează aplicații similare. Unde a dispărut inovația în numai zece ani?
[related]
Derulez un pic înapoi. Acum zece ani toată lumea avea în buzunar un telefon mobil cu butoane, capabil să realizeze apeluri și să scrie mesaje compuse pe cele zece butoane disponibile. Steve Jobs s-a gândit că ar fi posibil să folosească un ecran tactil în loc de butoane. Despre iPhone au apărut primele zvonuri prin 2006, iar astfel principalii competitori au putut face telefoane touchscreen din 2007, odată cu primul iPhone. Inutil de spus că unii au râs în hohote când au auzit de touchscreen. Nici mie nu-mi venea să cred că voi renunța vreodată la Blackberry.
De altfel Steve Jobs nu era la prima ispravă de acest gen. Omul relansase industria computerelor cu Apple II și deschisese era digitală în domeniul muzicii, cu iPod. Deși existau pe piață produse concurente, Steve Jobs a avut viziunea să le facă diferite, într-un mod util și plăcut, astfel încât oamenii au cumpărat produsele. A continuat seria succeselor cu iPhone, apoi cu iPad, iar despre ceasul Apple Watch se spune că era plănuit tot de către el.
Fast forward în 2017. Toată lumea face telefoane, absolut identice, ca formă și ca fond. Da, unii aleg design-ul cu margini curbate, alții cu margini drepte. Unii au telefonul metalic, alții acoperit cu sticlă. Ecranele pot fi de 4 inch sau de 6 inch, cu rezoluție 4K sau 2K sau Full HD. Camerele foto pot fi duale, nu că ar face mare diferență, dar sună cumva să ai cameră foto diferită. Mici detalii noi apar an de an, mici îmbunătățri la procesor, mici avansuri la software, jocuri și aplicații noi.
Dar, la modul esențial, nu se schimbă nimic. Nimeni nu are viziunea de a genera un produs nou, o tehnologie care să schimbe modul de utilizare. Marii producători așteaptă, urmăresc să vadă ce fac ceilalți. Dacă întâmplător Samsung sau Apple deschid o nouă direcție, imediat zeci de companii lansează produse similare. Așa s-a întâmplat după lansarea iPad. Toată lumea a făcut dispozitive similare, ecrane similare, forme similare, utilizări identice. Pînă la urmă industria s-a plafonat în câțiva ani. După ce s-au plafonat vânzările de tablete și producătorii au căutat altceva, s-a întâmplat exact la fel.
Au descoperit toți ceasurile smart și au anunțat public că asta este direcția de mers. La început, chiar părea că lumea vrea ceas smart sau brățară inteligentă, dar vânzările s-au plafonat rapid.
Imediat după ce ceasurile smart s-au dovedit un eșec, producătorii au început să caute alte direcții. Apple analizează mașinile smart, acum pare că se vor limita la soft auto, deși nu există o decizie clară. Samsung a cumpărat Harmann Kardon pentru tehnologia audio. LG a testat telefoanele modulare. Deocamdată niciuna dintre direcții nu a prins. Singurele mașini cu o tehnologie autonomă sunt cele electrice de la Tesla. Dar poate se va dezvolta industria, în timp.
[related]
Steve Jobs a reușit să relanseze aceste industrii într-un mod concret, ireversibil. IBM a pierdut în final lupta pe computere. Nokia a pierdut lupta pe telefoane mobile. Microsoft a pierdut și pe zona mobilă și pe zona de dispozitive touch. Sony a pierdut pe partea de playere digitale audio, putem găsi exemple pe cam toate domeniile unde activează Apple. Iar Steve Jobs nu avea resurse nici când a lansat primul computer Apple, nici când a lansat iPod. Abia fusese chemat înapoi să salveze Apple de la faliment când a gândit iPod.
Giganții IT de astăzi au resurse, au cei mai pregătiți ingineri în laboratoare, au curaj să eșueze – cam toți au lansat produse care nu au prins. Dar le lipsește un lucru: intuiția și viziunea lui Steve Jobs de a găsi nu numai un produs altfel, ci cum să-l facă altfel astfel încât să și vândă. Nu au imaginație.